Mi se pare aiurea sa fim suparati,necajiti cand ceva se termina..totul pana la urma se termina,nimic nu e fesnic..de ce naibii nu zambim cand ne aducem aminte de amintiri in loc sa plangem ca niste tampiti?Oricat de importanta ar fi o persoana in viata noastra chiar nu merita sa plangem pentru ea,nu poate fi acea persoana atat de perfecta incat sa plangi pentru ea.
MAI ALES CAND E VORBA DE BAIETI,DE CELE MAI MULTE ORI II AUZI SPUNAND CUM SA PLANG DUPA O FATA?NOI DE CE NU AM PUTEA SPUNE SIMPLU SI USOR : CUM SA PLANG DUPA UN BAIAT?IAR APOI SA INCEPEM SA RADEM.TIPIC VOUA,DAR PANA LA URMA TOT VETI PLANGE.
Denisee.
LYSM