{Poza pusa aici nu are nicio legatura cu povestea,copilul din poza nu e copilul din poveste}
Era o dimineata de iarna..tatal meu era la birou iar mama in camera ei,se auzise pe fundal un tipat iar eu am sarit din pat mergand in camera ei,prin privirea mamei mele mi-am dat seama ca fratele meu avea sa vina pe lume,am inceput sa arunc niste haine intr-o geanta,ceva de imbracat pentru el cand se v-a naste.
L-am sunat pe tata spunandu-mi sa il sun pe unchiul meu sa vina dupa noi,ii era atat de greu sa vina el dupa noi?Era totusi sotia lui,copilul lui..cel care ii v-a "mostenii numele".
Am inghitit in gol sunandu-l pe unchiul meu care incepuse sa ma injure,nu stia cu cine vorbeste..dar cand si-a dat seama a venit in cateva minute la noi,statea la cateva strazi distanta..o luase pe mama in brate coborand jos.
Am fugit in camera mea luandu-mi telefonul si geanta cu hainele mamei,ma urcasem in masina mergand impreuna cu ei spre spital.De ce naiba trebuia sa fac eu totul la 14 ani?Tata era prea ocupat cu afacerile lui,mama abea astepta sa se nasca acest copil..dar eu?Eu nu eram deloc fericita..avea sa-mi strice toata viata..nici nu e nascut si deja mi-o strica!
Cand am ajuns la spital mai durase cateva ore bune pana mama nascuse,tatal meu ajunse la spital pe la ora 07:00 iar eu il sunasem la 04:00,se vedea cat de mult ii pasa de familia lui,si de micul lui prunc.
Ne lasase sa intram inauntru iar tatal meu incepuse sa planga,hai ma tata nu iti iese..M-am uitat la el urat..de ce toata lumea ma felicita ca avea un frate sanatos?Tipa ca un tampit si imi dadea o durere insuportabila de cap.Am iesit plecand spre unchiul meu care ma trimise-se acasa cu un taxi,woww ce multa grija aveau ei de mine.
Cand am ajuns acasa am pornit laptop-ul uitandu-ma la niste mesaje primite,am fugit spre baie iesind de acolo dupa o ora,m-am trantit in pat inchizand ochii..daca vreodata am avut o zi proasta,asta era.
A doua zi cand ma trezisem auzisem inca un tipat,la naiba!Cand puteam sa scap de zgomotele astea?M-am ridicat din pat mergand somnoroasa pana in camera alor mei.De acum inainte aveam sa aud aceste zgomote in fiecare secunde din viata mea,el se afla acolo..iar mama ii dadea lapte,tatal meu nu se afla in pat..din nou era la "birou"am oftat privindu-l cu o ura de nedescris,acest copil putea sa imi deie doar sentimente de ura..tipa din ce in ce mai tare iar eu i-am spus mamei sa il linisteasca!
De ce il puteam ura atat de mult?El imi luase si ultimul gram de atentie pe care mi-o daduse parintii mei candva,plus nu e copilul lui tata..isi face atatea sperante ca cineva ii v-a duce numele mai departe dar de fapt acest copil poarta un alt nume,cat de curva e viata asta..mama e la fel ca si ea.Oare de ce nu ma mir ca maine v-a venii la usa o tipa cu copilul tatalui meu?Dar oare eu sunt copilul acestui om?
Ce mai viata!Dar pana la urma ce vina are el ca mama lui este o curva?Ce vina are ca asa zisa lui sora mai mare il uraste?Ce vina are ca asa zisul tata umbla cu altele?Patrik ce viata vei avea cand vei creseste mare..sa te pui sa scri un roman!
Denisee.
LYSM
No comments:
Post a Comment