Poţi sa plangi , poţi sa recunosti ca suferi .

Era o zi oarecare de la inceputul lunii ianuarie , inceputul unui alt an .Stateam tolanita la calculator pe scaunul meu confortabil . Cautam poze cu Harry Potter pe tumblr si ascultam muzica care ma trezea , si daca era ora 14:00 ,  eu abia ma trezisem ..imi permiteam , eram in vacanta .. trebuia sa trag de aceasta vacanta , cine stie cand voi mai dormii atat de mult .

Tata incepuse sa vorbeasca la telefonul in bucatarie destul de tare incat sa-l aud si eu , cum sunt o curioasa de firme am mers sa vad cu cine vorbeste astept ca aceasta sa termine . L-am privit iar dupa cateva secunde inchise iar eu l-am intrebat .

-Cu cine ai vorbit ?

-Cu bunata'.

Spuse uitandu-se spre televizor 

-Ce a vrut ?

I-am spus pe un ton indiferent .

-Mi-a zis ca daca mergem la Brasov sa o luam cu noi .

-De ce sa mergem la Brasov ?

-Mosu e bolnav , grav .

-Cat de grav ?

-Destul de grav , in maxim o ora sa fi gata .. merg dupa maicata la lucru , sa mergi la bunicata , te luam de acolo .

-Ok .

Am spus mergand spre camera , m-am asezat pe pat privindu-ma in oglinda , nu era ceva grav .. e prea puternic ca sa pateasca ceva . Am facut un dus iar apoi m-am imbracat intr-o bluza gri si niste blugi albastrii , m-am incaltat si am luat paltonul pe mine fara sa uit fularul ce-l gros , era destul de frig afara . Iar apoi am iesit din apartament tarandu-mi picioarele lenese spre iesirea din bloc . Nu am vrut sa mai urc la bunicamea , cateodata ma enerva atat de mult femeia asta .. dar era bunica mea si stiam ca oricum ar fi ea , ea totusi tine la mine . 

Am inceput sa ma plimb pe strada pana cand tata ma sunat spuanndu-mi ca a ajuns , i-am spus un ok scurt iar apoi am inchis asezandu-mi inapoi telefonul in palton mergand spre scara , am intrat in masina privindo pe mama . M-a strans usor de mana si mi-a spus .

-Totul o sa fie bine .

I-am zambit , destul de fals ..eram de fel negativista iar acest lucru il stia si ea  , era mama mea si cea mai buna prietena a mea . Mi-am trantit capul pe perna care se afla pe bancheta din spate oftand iar la scurt timp mi-am muscat  buza . 

In drum spre Brasov bunicamea tot vorbea despre Mosu' spuand ca doctorii il trimisese acasa si ca nu il mai putea salva , ce stia ea despre medicina ? De ce se baga ? Doctorii din Romania erau degeaba . Mi-am spus in gand nervoasa cautandu-mi castile de la MP4 .

Am adormit iar tata m-a trezit cand am ajuns la Brasov , in fata blocului . M-am dat jos din masina frecandu-ma la ochi iar apoi cascand , am dus mana la gura iar apoi am mers spre bloc alaturi de familia mea . Erau o gramada de babe in scara care barfeau , era  motiv de barfa cand un om era bolnav ? Era tipic romanesc , babele se strangeau , barfeau si cerseau pomana .Mi-am dat ochii peste cap mergand cat mai repede spre apartamentul lui Mosu' . Cand am intrat inauntru am privit dezorientata  , vocea lui calduroasa care ma privea mai mereu era doar in mintea mea .. acum nu se mai afla nimeni in bucatarie care ma intreba ce face iubitul meu , ce-l care nu exista . M-am descaltat privindo pe mama care imi zambise slab , de ce toata lumea era asa de tacuta? Asta nu era casa pe care o stiam eu .

Am intrat inauntru cautandu-l , mosica ma intapinase privindu-ma tacuta .Am ezitat sa o privesc in ochi iar apoi am mers spre camera lor .Cand am intrat l-am vazut in pat , parca dormea ca un ingeras obosit ..avea buzele mov iar mainile lui se odihneau langa piept .In spatele meu se auzise vocea unei femei spunandu-mi.

-Nu a murit , inca .

Lacrimile incepuse sa-mi curga asezandu-ma usor pe coltul patului .. inca era aici , inca ma auzea .. el nu avea sa moara , el era prea puternic .

Am inchis ochii simtind mana mamei mele in parul meu , se lasase usor spre mine sarutandu-mi fruntea .Am plecat rapid din camera mergand spre bucatarie luandu-mi un pahar cu apa .

Dupa vreo doua minute in care vorbisem cu tata iar apoi babele intrase inauntru tipand si plangand , ce teatru mai jucau . Ma anuntase si pe mine ca murise iar atunci am deschis gura dand din cap negativ spunand un simplu nu .

Am inceput sa plang mergand inapoi in camera , asteptam momentul sa se trezeasca din acel pat si sa faca misto de mine sau sa ma ciufuleasca dar el nu mai facuse acest lucru , se ingalbenise la fata si nu mai era la fel .. acum era trist si cu ochii inchisi , de ce mereu oamenii la care tineam mureau ?

Am fugit din camera cautandu-mi telefonul sunando pe prietena mea care mereu era acolo langa mine cand aveam nevoie .Dupa 15 minute in care vorbisem cu ea si ma linistisem tata ma trimise la magazin . 

Am mers cumparand niste servetele iar apoi cand m-am intors sus doi tipi se aflau in camera , unul dintre ei se intoarse spre mine zambindu-mi cald , era frumos , inalt , saten , cu un cercel in ureche .. tipic romanesc . Nu am putut sa-i zambesc , lacrimile imi acaparau fata lasand acel aer de tristete in casa . El ma privise in timp de doua minute iar apoi isi intoarse privirea spre prietenul lui care venise sa-l duca la cimitir .

Dupa o ora in care ne-am tot privit el reusise sa scoata de la mine un mic zambet trist . Am ramas singuri in camera iar acesta isi strangea lucrurile sa plece dar cand imi imaginasem ca avea sa iese pe usa el venise spre mine si ma privise dezorientant , l-am privit suprinsa iar apoi mi-am lasat chipul in jos . Acesta venise langa mine ridicandu-mi usor chipul ca sa il privesc adanc in ochi . Si l-am privit , iar acest lucru nu trebuia sa se intample .. deoarece ma pierdeam in ochii lui si il stiam doar de o ora . Iar dupa un minut de tacere incepuse sa vorbeasca asezandu-si mana lui in buzunarul meu .

-Poti sa plangi , poti sa recunosti ca suferi , asta nu te face slab ci pur si simplu om .

Acele vorbe se tot auzea in mintea mea iar apoi am dorit sa-i raspund dar el imi sarutase fruntea indepartandu-se usor pentru ca usa tocmai se deschise , imi facuse din ochi zambindu-mi slab iar apoi plecase .

-------

DUPA O SAPTAMA 

Eram in pat uitandu-ma pe tavan suparata , inca ma gandeam la moartea lui si la acel tip care imi sarutase fruntea si reusise sa ma faca sa fiu fericita in acea zi trista .Mama ma strigase spunandu-mi ca am un bilet in paltonul care tocmai vroia sa il spele , m-am ridicat din pat si am mers direct spre bucatarie luandu-i biletul din mana : 

"Poate candva vei avea nevoie sa vorbesti cu cineva , nu ezita sa ma suni si nu ezita sa ascunzi ca plangi .. esti om , noi oamenii suferim , nu suntem facuti din piatra .."

Si mai jos era numarul lui , mi-am muscat buza si i-am spus mamei .

-Poti sa plangi , poti sa recunosti ca suferi , asta nu te face slab ci pur si simplu om.

-Ce ?

-Nimic mama .. sunt eu , ma intelegi .

Iar apoi am mers spre camera asezand biletul pe birou incepand sa topai ca o nebuna prin camera iar apoi am recitit biletu de vreo zece ori .

Denisee .

                          LYSM